Sunt cărți care te prind din primele pagini cu un artificiu spectaculos și sunt cărți care se strecoară mai încet, aproape pe nesimțite, până când îți dai seama că nu mai vrei să ieși din lumea lor.
Romanul lui Mihai Dan Bradu intră în a doua categorie, dar nu pentru că ar fi lent, ci pentru că știe să te tragă spre el exact cum te trag poveștile bune: cu mister, cu neliniște și cu sentimentul acela foarte omenesc că ceva nu e în regulă, chiar dacă la început nu poți spune limpede ce anume.
Întrebarea din titlu pare, la prima vedere, un joc. Ești gata pentru Apocalipsă? Sună a provocare spusă între prieteni, poate cu un zâmbet în colțul gurii. Numai că, odată ce intri în poveste, tonul se schimbă și gluma începe să capete greutate.
Aici nu vorbim doar despre un monstru cu nume memorabil, ci despre o amenințare care stă la granița dintre lumi și care poate răsturna tot ce pare stabil. Mordil nu e genul de creatură inventată doar ca să sperie. E o prezență care apasă pe întreaga construcție a romanului și care dă sens ideii de sfârșit, de ruptură, de pericol pe care nu îl mai poți controla dacă ai întârziat cu o singură clipă.
O poveste care începe cu o legendă urbană și ajunge mult mai departe
Ce mi se pare reușit la cartea asta este felul în care pornește dintr-un loc foarte concret. O fabrică abandonată, o groapă despre care se spune că nu are fund, un polițist dispărut, zvonuri, teamă, curiozitate. Toate au aerul acela de poveste de cartier pe care o auzi în copilărie și pe care o repeți mai departe chiar dacă nu ești sigur că o crezi.
Mihai intră în tot acest univers fără armură, fără solemnitate și fără discursuri eroice. E un adolescent care pare mai degrabă luat prin surprindere de ceea ce i se întâmplă și tocmai asta îl face credibil. Nu ai impresia că privești un personaj construit după șablon, ci un băiat care încearcă să țină pasul cu o realitate care se rupe sub pașii lui.
Momentul în care ajunge dincolo de groapă schimbă complet direcția romanului. Acolo îl întâlnește pe Mircea, polițistul despre care se credea că murise, retras de ani întregi între provizii, cărți și răspunsuri pe care nimeni nu le mai ceruse. Mai apare și Petre, iar dinamica dintre personaje dă primei părți o energie foarte vie, foarte directă, fără încărcătura aceea artificială pe care o au uneori romanele fantasy când simt nevoia să explice prea mult.
Cine este Mordil și de ce amenințarea lui chiar se simte
Mordil este centrul fricii din această poveste. Nu doar pentru că e puternic, ci pentru că în jurul lui se adună toate marile întrebări ale romanului. Ce se întâmplă când o forță veche, închisă tocmai pentru că nu putea fi lăsată liberă, ajunge din nou aproape de ieșire? Ce alegi când orice variantă pare riscantă? Și cât de pregătit ești, de fapt, să privești răul în față dacă știi că simpla lui eliberare ar putea schimba totul?
Cartea face aici o mișcare foarte bună. Mordil nu trebuie doar ținut departe, ci, paradoxal, eliberat pentru a putea fi ucis. Ideea asta schimbă imediat miza și scoate povestea din tiparul simplu în care eroii doar apără o ușă și speră să nu intre nimeni.
În roman, riscul este mai nuanțat și, tocmai de aceea, mai apăsător. Dacă monstrul rămâne acolo unde este, pericolul nu dispare. Dacă este scos la lumină, lumea poate plăti un preț uriaș. Iar peste toate stă amenințarea lui Davos, regele vrăjitorilor, care ar putea folosi puterea lui Mordil într-un mod devastator.
Aici se simte, sincer, adevărata dimensiune apocaliptică a poveștii. Nu prin zgomot, nu prin efecte mari și goale, ci prin faptul că fiecare decizie pare să vină cu o pierdere. Romanul înțelege bine că sfârșitul lumii nu e interesant doar ca spectacol, ci ca tensiune morală, ca alegere imposibilă, ca pas făcut cu inima strânsă.
De ce funcționează romanul și pentru cititorii care nu citesc des fantasy
Mulți oameni se feresc de fantasy pentru că se tem că vor da peste o avalanșă de nume, lumi, reguli și creaturi pe care trebuie să le învețe din mers. Teama e legitimă. Se întâmplă des. Numai că aici povestea rămâne ancorată în emoții recognoscibile și în relații care se simt imediat.
Frica, neîncrederea, instinctul de a-ți proteja oamenii, sentimentul că ai fost aruncat într-o situație prea mare pentru tine, toate acestea sunt foarte omenești. Chiar și atunci când apar vrăjitori, artefacte, specii neobișnuite și porți între dimensiuni, cartea nu pierde contactul cu reacțiile firești. Asta o face ușor de urmărit și pentru un cititor tânăr, și pentru cineva care citește mai rar acest gen.
Mai e și tonul. Romanul nu se ia tot timpul excesiv în serios, iar asta îl ajută enorm. Are umor, are replici care curg bine, are momente în care tensiunea e spartă exact cât trebuie, fără să se risipească. E genul de echilibru greu de nimerit, dar aici se simte natural.
Mihai, identitatea ascunsă și ideea de destin care nu apasă fals
Una dintre revelațiile importante ale cărții este că Mihai nu este doar un băiat prins din greșeală într-o aventură prea mare, ci reîncarnarea unui rege străvechi al stariunilor. Ar fi fost foarte ușor ca ideea asta să sune bombastic. Nu sună, pentru că autorul o ține aproape de om și de nesiguranța lui.
Mihai nu devine dintr-odată un personaj atotștiutor. Nu se transformă peste noapte într-un conducător fără fisură. El rămâne, în multe privințe, același om care încearcă să priceapă ce i se întâmplă și ce se așteaptă de la el.
Poate de aceea partea de maturizare are atâta greutate. Dincolo de aventura propriu-zisă, romanul vorbește și despre ce înseamnă să descoperi că porți în tine mai mult decât bănuiai. Uneori e o veste extraordinară, alteori e aproape o povară. Iar cartea nu îndulcește prea mult lucrul ăsta.
Universul cărții are imaginație, dar nu uită să rămână viu
Un alt motiv pentru care lectura merge bine este bogăția lumii construite de autor. În roman apar stariuni, vrăjitori, pitici, păianjeni, rinoceri bipedi și alte prezențe care dau senzația unei imaginații foarte active. Totuși, nu ai impresia că universul e aglomerat doar ca să pară spectaculos.
Fiecare element pare pus acolo cu o intenție clară. Nu doar ca decor, ci ca parte dintr-o lume care are propriile tensiuni, reguli și istorii. Asta contează mult, fiindcă exact aici se rupe adesea credibilitatea într-un fantasy. Dacă lumea pare făcută din carton, cititorul iese repede din joc. Aici, din fericire, nu prea se întâmplă asta.
Pe scurt, deși nu-mi place expresia, romanul chiar își ține universul în picioare. Are destule detalii cât să fie convingător și destulă mișcare cât să nu devină obositor. Iar combinația asta îl face ușor de recomandat mai ales celor care vor o aventură clară, dar nu simplistă.
De ce merită citită cartea integral, nu doar rezumatul ei
Povestea se poate rezuma repede. Un adolescent descoperă o poartă spre altă dimensiune, află că are o identitate secretă, trebuie să înțeleagă cine este și să oprească o amenințare uriașă înainte ca totul să scape de sub control. Numai că un rezumat, oricât ar fi de corect, nu spune aproape nimic despre felul în care te face cartea să stai cu mintea trează.
Ce contează aici este acumularea. Ritmul cu care afli lucrurile, felul în care personajele se leagă între ele, senzația că fiecare revelație deschide altă ușă și că, dincolo de aventura mare, există și o poveste personală care merge în paralel. Asta nu se simte într-o prezentare de două rânduri.
Tocmai de aceea, dacă ți-a stârnit curiozitatea și vrei să vezi cum arată un roman fantasy românesc construit cu poftă de poveste, merită să mergi direct la sursă și să citești „Drumul catre o alta dimensiune” de Bradu Mihai Dan.
Cartea poate fi achiziționată online de pe Carturesti.ro și Libris.ro, lucru important pentru cititorii care preferă să comande rapid și să o aibă la îndemână fără prea multă căutare.
Merită spus limpede și că volumul nu se sprijină doar pe ideea unei confruntări spectaculoase cu un monstru. Dincolo de Mordil, romanul are atmosferă, are ritm și are acel amestec de curiozitate și tensiune care te face să mai citești încă un capitol, apoi încă unul. Cam așa ajungi să termini mai mult decât plănuiai.
Un debut remarcat și în afara cercului obișnuit de cititori
Cartea are și un detaliu care contează în peisajul literar românesc. Autorul a primit premiul pentru Carte de debut din partea Ligii Scriitorilor din România, iar distincția i-a fost înmânată în cadru festiv de președintele Ligii, domnul Al. Florin Țene. Pentru un prim volum, e o recunoaștere care spune destul de clar că romanul a atras atenția și dincolo de entuziasmul firesc al apropiaților sau al cititorilor de ocazie.
Sigur, un premiu nu te obligă să iubești o carte. Nici nu ar trebui. Dar uneori funcționează ca un semn bun, mai ales când ești în fața multor titluri și nu știi ce să alegi. În cazul de față, vine în completarea unei povești care oricum are suficientă energie proprie.
Ești gata pentru Apocalipsă sau doar pentru o lectură care te scoate din rutină?
Adevărul e că nimeni nu e cu adevărat gata pentru apocalipsă, nici măcar într-o variantă livrescă. Nici pentru o groapă fără fund ascunsă într-o fabrică abandonată, nici pentru ideea că între lumea noastră și alta există o poartă care se poate deschide, nici pentru un monstru al cărui nume începe să apese pe tot ce se mișcă în jur. Tocmai aici stă farmecul romanului.
Te ia dintr-un cadru aproape familiar și te duce spre ceva mult mai mare, fără să rupă complet legătura cu omul din centru. Mihai rămâne recognoscibil, fricile lui rămân recognoscibile, iar asta face ca și miza uriașă să rămână ușor de simțit. Nu citești doar despre o bătălie între forțe fantastice, citești și despre clipa în care cineva își dă seama că lumea e mai vastă, mai ciudată și mai periculoasă decât crezuse.
De asta, dacă ar fi să răspund simplu la întrebarea din titlu, aș spune așa: probabil că nu ești gata pentru Apocalipsă, dar s-ar putea să fii mai mult decât pregătit pentru o carte care îți pune imaginația la treabă și îți lasă senzația că ai fost, pentru câteva ore bune, în altă parte. Iar uneori fix asta cauți de la o lectură.
Casetă editorială
Drumul către o altă dimensiune este un roman fantasy semnat de Mihai Dan Bradu și publicat la Editura Ecou Transilvan, în seria Călătorie spre început.
Volumul are 174 de pagini și ISBN 978-630-311-221-3.
Autorul a primit premiul pentru Carte de debut din partea Ligii Scriitorilor din România, premiu oferit în cadru festiv de președintele Ligii, domnul Al. Florin Țene.
Cartea poate fi achiziționată online de pe Carturesti.ro și Libris.ro.
