Bețele de trekking: cum le reglezi și cum le folosești corect

Pe traseele din Bucegi sau din Munții Baiului vezi tot mai mulți drumeți care merg cu două bețe în mâini. Pentru unii sunt un accesoriu indispensabil, pentru alții o modă inutilă. Adevărul este undeva la mijloc: bețele de trekking pot face mersul pe munte mai sigur, mai stabil și mai puțin obositor, dar numai dacă sunt alese potrivit, reglate corect și folosite cu tehnică. Ținute la întâmplare, pot deveni o simplă povară sau chiar un motiv de dezechilibru.

Vestea bună este că tehnica nu este complicată. În câteva ture o deprinzi aproape fără să te gândești, iar diferența se simte mai ales la coborâri lungi, pe terenuri accidentate și la sfârșitul unei zile obositoare. Iată ce trebuie să știi despre alegerea, reglarea și folosirea bețelor de trekking, de la primul traseu până la turele mai pretențioase.

Ce rol au bețele de trekking

Bețele transformă mersul pe munte dintr-un efort făcut aproape exclusiv de picioare într-unul împărțit cu brațele și partea superioară a corpului. La urcare, te ajută să te împingi și să păstrezi un ritm constant. La coborâre, preiau o parte din efortul care altfel ar fi suportat de genunchi și de gambe și îți oferă puncte suplimentare de sprijin. Pe terenuri instabile, cum ar fi grohotișul, noroiul, zăpada sau traversările de pâraie, două puncte de sprijin în plus fac o diferență reală în echilibru.

Bețele sunt utile mai ales pentru drumeții lungi, pentru cei care cară rucsacuri grele, pentru persoanele cu genunchi sensibili și pentru cei care abia încep să meargă pe munte și nu au încă un echilibru sigur pe teren accidentat. Pentru o plimbare scurtă pe o alee plată, nu sunt necesare. Iarna, pe zăpadă și pe porțiunile cu gheață, bețele cu rondele late devin un ajutor prețios, alături de încălțămintea potrivită și, la nevoie, de colțarii ușori pentru bocanci.

Persoanele cu probleme articulare sau care se recuperează după o accidentare ar trebui să discute cu medicul sau cu kinetoterapeutul despre folosirea bețelor și despre tipul de efort potrivit.

Cum alegi bețele potrivite

Pe piață există multe modele, iar diferențele țin de construcție, materiale și sistemul de reglare. Câteva criterii de alegere:

• Tipul de construcție. Bețele telescopice, din două sau trei segmente care culisează unul în altul, sunt cele mai răspândite și se reglează ușor. Bețele pliabile, care se strâng ca un fir de cort, ocupă foarte puțin loc în rucsac. Bețele cu lungime fixă sunt ușoare și rigide, dar nu pot fi adaptate terenului.
• Materialul. Aluminiul este rezistent și accesibil și tinde să se îndoaie, nu să se rupă, la o solicitare mare. Fibra de carbon este mai ușoară și absoarbe bine vibrațiile, dar este mai scumpă și mai sensibilă la lovituri laterale.
• Sistemul de blocare. Clemele exterioare sunt rapide și ușor de reglat chiar și cu mănuși. Sistemele cu filet, care se blochează prin rotire, sunt mai discrete, dar pot fi mai greu de manevrat pe frig.
• Mânerul. Mânerele din plută sau spumă absorb transpirația și sunt plăcute la atingere. O prelungire a mânerului pe tijă îți permite să ții bățul mai jos fără să-i schimbi lungimea, foarte util la traversări.
• Vârfurile și rondelele. Vârfurile metalice prind bine pe stâncă și gheață, iar protecțiile de cauciuc sunt utile pe asfalt și pe piatră netedă. Rondelele mici sunt pentru vară, cele late pentru zăpadă.

Reglarea lungimii

Lungimea corectă este baza unei tehnici bune. Pe teren plat, ține bățul cu vârful pe sol, lângă picior, și apucă mânerul. Cotul ar trebui să formeze un unghi de aproximativ nouăzeci de grade, iar antebrațul să fie aproape paralel cu solul. Aceasta este lungimea de bază, de la care pornești.

Pe traseu, lungimea se adaptează pantei:

1. La urcare, scurtează bețele cu câțiva centimetri. Astfel nu ridici mâinile prea sus și te poți împinge eficient.
2. La coborâre, lungește-le, ca să ajungă la sol în fața ta, mai jos decât picioarele, și să-ți ofere sprijin fără să te apleci în față.
3. La traversarea unei pante, bățul dinspre deal poate fi mai scurt, iar cel dinspre vale mai lung. Alternativ, ține bățul dinspre deal mai jos, de prelungirea mânerului.

Nu este nevoie să reglezi bețele la fiecare mică variație a terenului. Fă ajustările atunci când panta se schimbă pentru o porțiune mai lungă de traseu.

Un truc util este să marchezi pe tijă, cu o bandă subțire sau cu un marker, lungimile tale preferate pentru teren plat, urcare și coborâre. Multe bețe au deja o scală gradată, dar un semn personal te ajută să reglezi rapid, fără să mai cauți poziția potrivită de fiecare dată. Verifică după fiecare reglaj că sistemul de blocare este bine strâns: un băț care cedează brusc sub greutatea ta la coborâre poate produce o cădere.

Dacă împarți bețele cu altcineva din familie, refă reglajul înainte de fiecare tură. Diferențele de înălțime dintre persoane fac ca lungimea potrivită pentru unul să fie complet nepotrivită pentru celălalt.

Cum folosești bucla de mână

Bucla de la mâner nu este doar pentru a nu pierde bățul. Folosită corect, ea preia o parte din efort și îți permite să ții mânerul relaxat. Tehnica este simplă: introdu mâna în buclă de jos în sus, apoi coboară palma și apucă mânerul, astfel încât cureaua să treacă între degetul mare și arătător și să se sprijine pe încheietură. Reglează lungimea buclei astfel încât să simți sprijinul fără ca mâna să fie strânsă.

Astfel, la împingere, forța se transmite prin încheietură, iar degetele nu trebuie să strângă mânerul tot timpul. Mâinile obosesc mai puțin, iar circulația sângelui nu este blocată. Pe frig, acest detaliu contează și mai mult, pentru că degetele încleștate pe mâner se răcesc mult mai repede.

Există o excepție importantă. Pe porțiunile foarte abrupte, stâncoase sau expuse, unde o cădere este posibilă, scoate mâinile din bucle. Dacă aluneci, vrei să poți lăsa bețele să cadă, fără ca ele să-ți blocheze mâinile sau să te tragă după ele.

Tehnica de mers pe teren variat

Pe teren plat și pantă ușoară

Mersul cu bețe urmează ritmul natural al pașilor: brațul drept înaintează odată cu piciorul stâng și invers, ca la mersul obișnuit. Vârful bățului se sprijină aproximativ în dreptul piciorului opus, nu foarte în față. Ritmul trebuie să fie relaxat, fără să te concentrezi excesiv pe fiecare mișcare.

La urcare

Pe pante moderate, păstrează mersul alternativ și împinge-te ușor din bețe. Pe porțiunile abrupte, poți folosi ambele bețe deodată: le plantezi în fața ta, apoi faci unul sau doi pași, împingându-te din ele. Nu te sprijini excesiv în față, pentru că îți pierzi echilibrul.

La coborâre

Plantează bețele în fața ta, puțin mai jos decât picioarele, și coboară sprijinindu-te în ele. Păstrează genunchii ușor flexați și pașii mici. Pe porțiunile foarte abrupte, coborârea cu ambele bețe plantate simultan îți oferă un plus de stabilitate.

La traversări de pâraie

Bețele îți oferă puncte suplimentare de sprijin pe pietrele ude. Verifică stabilitatea fiecărei pietre cu vârful bățului înainte să pui piciorul pe ea.

Greșeli frecvente și întreținere

Câteva greșeli apar la aproape toți începătorii, iar corectarea lor face mersul mult mai eficient:

• bețe prea lungi, care ridică umerii și obosesc brațele;
• bețe plantate prea departe în față, care te trag în dezechilibru;
• mâinile strânse permanent pe mâner, fără folosirea buclei;
• folosirea bețelor pe porțiunile cu cabluri sau lanțuri, unde ai nevoie de mâini libere;
• lăsarea vârfurilor metalice fără protecție în autobuz, în tren sau în cabană.

Pe porțiunile tehnice ale traseelor, cu pasaje echipate cu lanțuri sau cabluri, strânge bețele și prinde-le de rucsac. Ai nevoie de ambele mâini pentru siguranță. Același lucru este valabil și pentru zonele cu pași de cățărare ușoară.

După fiecare tură, desfă segmentele, șterge-le de noroi și apă și lasă-le să se usuce complet înainte de a le strânge. Verifică periodic sistemele de blocare, vârfurile și rondelele și înlocuiește piesele uzate. Bețele bine întreținute rezistă mulți ani și rămân sigure tură după tură.

Bețele în familie

Bețele de trekking nu sunt doar pentru drumeții lungi. Copiii mai mari pot folosi modele dedicate, reglate pe înălțimea lor, iar seniorii găsesc în ele un sprijin valoros pe potecile accidentate. Dacă planifici ieșiri pe munte cu toată familia, gândește echipamentul pentru fiecare membru, așa cum se arată și în ghidul despre planificarea unei excursii sportive pentru întreaga familie.

Pentru primele exerciții, alege un traseu ușor, prin pădure, cu urcări și coborâri moderate, cum este drumul spre Schitul Sfânta Ana, în liniștea pădurii. Acolo poți exersa reglajul și ritmul fără presiunea unui traseu dificil.

Bețele de trekking sunt un instrument simplu, care devine cu adevărat util abia atunci când știi să-l folosești. Alege un model potrivit, reglează-l după teren, folosește corect bucla de mână și adaptează tehnica la urcare, coborâre și traversări. După câteva ture, mișcarea va deveni naturală, iar genunchii și echilibrul tău îți vor mulțumi la fiecare coborâre lungă.

Foto: Visit Almaty / Pexels