Babele și Sfinxul sunt formațiuni de stâncă de pe platoul Munților Bucegi, aflate la puțin peste 2.200 de metri altitudine, modelate în timp de vânt, ploaie și îngheț. Forma lor neobișnuită vine din eroziunea diferită a straturilor de rocă, unele mai dure, altele mai moi. Sunt printre cele mai cunoscute obiective naturale din Bucegi și pot fi vizitate atât vara, cât și iarna, cu pregătire diferită.
Unde se află Babele și Sfinxul?
Babele și Sfinxul se află pe platoul Bucegi, deasupra orașelor de pe Valea Prahovei, la mică distanță una de cealaltă și aproape de cabana care poartă numele Babelor. Sfinxul este situat la scurtă distanță de Babele, spre marginea platoului, tot în jurul altitudinii de 2.200 de metri.
| Obiectiv | Altitudine orientativă | Ce se vede |
|---|---|---|
| Babele | Circa 2.200 m | Grup de stânci în formă de ciupercă |
| Sfinxul | Circa 2.200 m | Stâncă singulară, cu profil de chip uman |
| Platoul Bucegi | Circa 1.900–2.500 m | Pajiști alpine, abrupturi spre Valea Prahovei |
O privire generală asupra masivului și a stațiunilor de la poalele lui se găsește în ghidul despre Valea Prahovei pentru prima vizită.
Cum s-au format Babele și Sfinxul?
Babele și Sfinxul s-au format prin eroziune diferențială, proces în care rocile mai moi se macină mai repede decât cele dure, iar diferența de ritm sculptează forme. Pe platou, vântul încărcat cu particule, apa de ploaie și alternanța îngheț–dezgheț lucrează asupra acestor roci de foarte mult timp.
- Vântul erodează mai puternic baza stâncilor, unde transportă mai mult nisip și praf.
- Apa pătrunde în fisuri, iar înghețul o transformă în gheață, care se dilată și desprinde fragmente.
- Stratul superior, mai dur, rămâne ca o „pălărie” deasupra unei baze mai subțiri, de unde forma de ciupercă a Babelor.
Numele de Sfinx vine de la asemănarea cu statuia egipteană, vizibilă dintr-un anumit unghi. Explicațiile neștiințifice care circulă despre originea lor nu au suport geologic.
Cum se ajunge la Babele și Sfinx?
La Babele și Sfinx se ajunge fie cu instalația pe cablu care urcă pe platou din Valea Prahovei, fie pe jos, pe trasee marcate care pornesc din stațiunile de pe vale sau de pe platou. Varianta pe jos cere câteva ore de urcuș și o condiție fizică bună.
- Din zona cotelor înalte de deasupra Sinaiei, un traseu pe platou leagă punctele principale; durata se măsoară în ore și depinde de vreme.
- Pe jos de pe vale, diferența de nivel este de peste 1.000 de metri, deci tura ocupă practic o zi.
- Funcționarea instalațiilor pe cablu depinde de vânt și de lucrările de întreținere, așa că se verifică înainte de plecare.
Pentru cei fără mașină, combinația dintre tren și instalațiile pe cablu este descrisă în articolul despre excursia cu trenul pe Valea Prahovei.
Ce vreme se întâlnește pe platou?
Pe platoul Bucegi vremea este mult mai rece și mai schimbătoare decât în stațiunile de pe vale, cu vânt puternic și ceață frecventă. Temperatura scade în medie cu aproximativ 0,6 °C la fiecare 100 de metri, așa că pe platou este de regulă cu 8–10 grade mai frig decât jos.
Ceața poate acoperi platoul în câteva minute, iar pe teren deschis, fără repere, orientarea devine dificilă. Iarna, zăpada acoperă marcajele de pe sol și vântul creează cornișe la marginea abruptului, unde nu se merge.
Ce se ia pentru o vizită pe platou?
Pentru o vizită pe platou se iau haine pe straturi, o geacă de vânt și ploaie, căciulă și mănuși chiar și vara, apă, ceva de mâncare și un telefon încărcat. Lista se completează în funcție de anotimp și de lungimea turei.
- Vara: protecție solară, ochelari de soare și o haină groasă pentru vânt.
- Iarna: bocanci impermeabili, aderență suplimentară pe gheață, frontală și băutură caldă.
- În orice sezon: hartă descărcată pe telefon și ora de întoarcere stabilită dinainte.
Lista completă se găsește în lista de verificare pentru o drumeție la munte.
Ce reguli se respectă în jurul formațiunilor?
În jurul formațiunilor se rămâne pe potecile marcate, nu se urcă pe stânci și nu se lasă inscripții sau gunoaie. Platoul face parte dintr-o arie naturală protejată, cu vegetație alpină fragilă care se reface foarte greu după călcare.
Principiile vizitei responsabile în zonă sunt explicate în articolul despre explorarea responsabilă a rezervației Bucegi. Fotografiile cele mai reușite se obțin dimineața sau spre seară, când lumina laterală scoate în evidență textura stâncilor.
