Sari la conținut
Hartă topografică desfăcută pe o masă, cu o busolă așezată deasupra
Educatie

Harta topografică explicată elevilor: scara, curbele de nivel și orientarea cu busola

Harta topografică este o reprezentare detaliată a unui teren, care arată pe lângă drumuri, ape și localități și forma reliefului, prin curbe de nivel. Pentru elevi, ea este unul dintre cele mai bune instrumente prin care noțiunile de geografie devin concrete: distanță, altitudine, pantă și orientare. Trei elemente sunt suficiente pentru o primă citire corectă: scara, curbele de nivel și orientarea după nord.

Ce arată scara unei hărți topografice?

Scara arată de câte ori a fost micșorată realitatea pe hartă. O scară de 1:25 000 înseamnă că 1 cm pe hartă reprezintă 25 000 cm în teren, adică 250 m. Cu cât numărul de după „1:” este mai mic, cu atât harta este mai detaliată.

Scara 1 cm pe hartă înseamnă Utilizare obișnuită
1:10 000 100 m Planuri de localități, zone mici
1:25 000 250 m Drumeții și orientare detaliată
1:50 000 500 m Trasee lungi, masive montane întregi
1:100 000 1 km Privire de ansamblu asupra unei regiuni

Majoritatea hărților au și o scară grafică, o bară gradată în metri sau kilometri. Ea rămâne corectă chiar dacă harta este copiată mărit sau micșorat, spre deosebire de scara numerică.

Ce sunt curbele de nivel?

Curbele de nivel sunt linii care unesc punctele de pe teren aflate la aceeași altitudine. Diferența de altitudine dintre două curbe vecine se numește echidistanță și este trecută în legenda hărții; ea diferă după scară și după tipul de relief.

  • Curbe apropiate înseamnă pantă abruptă; curbe rare, teren domol.
  • Curbe închise concentrice arată un vârf sau o movilă, iar altitudinea crește spre centru.
  • Curbe în formă de „V” cu vârful spre altitudini mai mari indică o vale; cu vârful spre altitudini mai mici, o creastă sau un picior de munte.
  • Curbele principale, mai groase, au trecută altitudinea și ușurează numărarea celorlalte.

Cifrele de pe curbe sunt scrise de obicei cu partea de sus spre deal, un detaliu care arată imediat în ce parte urcă terenul.

Cum se calculează diferența de nivel pe un traseu?

Diferența de nivel se calculează numărând curbele traversate de traseu și înmulțind numărul lor cu echidistanța. Dacă un traseu taie 12 curbe pe o hartă cu echidistanța de 20 m, urcarea este de aproximativ 240 m. Pentru estimarea timpului de mers se folosește o regulă orientativă: aproximativ o oră pentru 4–5 km pe teren plat, la care se adaugă circa o oră pentru fiecare 400–600 m urcați. Ritmul real depinde de vârstă, de grup și de starea potecii, aspecte tratate și în lista de verificare pentru o drumeție la munte în siguranță.

Cum se orientează harta cu busola?

Harta se orientează cu busola rotind-o până când nordul hărții coincide cu direcția nord arătată de ac. Pașii sunt simpli:

  1. Harta se așază pe o suprafață plană, departe de obiecte metalice și de telefoane.
  2. Busola se pune pe hartă, cu marginea paralelă cu una dintre liniile de caroiaj orientate nord-sud.
  3. Harta împreună cu busola se rotesc până când acul indică nordul de pe hartă.
  4. Elementele vizibile în jur (un vârf, o vale, un drum) se identifică pe hartă pentru confirmare.

Nordul magnetic arătat de busolă diferă ușor de nordul hărții; valoarea abaterii, numită declinație magnetică, este trecută pe multe hărți. Pe teritoriul României diferența este de câteva grade, neglijabilă pentru exercițiile școlare.

Ce semne convenționale apar pe harta topografică?

Semnele convenționale sunt simbolurile explicate în legendă, prin care harta arată elemente care nu pot fi desenate la scară. Culorile au, în general, sensuri constante: albastru pentru ape, verde pentru păduri, maro pentru curbele de nivel, negru pentru construcții și drumuri. Potecile marcate, refugiile, izvoarele și punctele de belvedere au simboluri proprii, care se învață cel mai ușor pe o hartă a unei zone cunoscute.

Cum se exersează citirea hărții cu elevii?

Citirea hărții se exersează cel mai bine pe teren, cu o hartă a unei zone pe care elevii o pot parcurge. Un exercițiu simplu este compararea traseului desenat cu ce se vede pe drum: unde urcă poteca, unde trece un pârâu, unde se deschide o poiană. În taberele și excursiile școlare, așa cum este descris și în materialul despre organizarea unei tabere de vară pentru copii la munte, harta poate deveni o activitate în sine. Pentru primele ieșiri se aleg plimbările pe cărările din pădurile de munte, trasee scurte și bine marcate, unde greșelile de orientare nu au consecințe.

Din arhivă

Tot ce găsești pe Expresul de Sinaia